În căutarea fericirii – fotojurnalism

#  fotojurnalism

Am văzut de câteva ori ușa inscripționată ”Oncologie-Pediatrie” și, de fiecare dată, mi s-a părut că este ca o graniță între două lumi. Pentru mine, trecerea dincolo de ușă era echivalentă cu semnarea unui contract cu un unic paragraf: ”Voi ce intrați aici, lăsați orice speranță!”. Lumea de dincolo de ușă era o lume imaginară, creată de teama mea, alimentată din ce în ce mai des de povestirile cunoscuților. Acestea aveau un numitor comun: ”cancerul”.

Inconștient, am cultivat o ignoranță pornind de la ideea falsă că o problemă despre care nu vorbești, nu există. Șansa să scap de această ignoranță am avut-o atunci când mi-am propus să realizez câteva imagini … dincolo de ușă. Mi-am dorit să obțin fotografii pe care să le fac publice pentru ca eu și alții ca mine să fie conștienți de ceea ce există cu adevărat acolo.

M.S. Curie. Etajul 5. Oncologie. Mi-am facut curaj… și am deschis ușa. Nu era vreo prăpastie, era doar o prelungire firească a holului. Am pus un halat pe mine și mi-am continuat temător drumul. Spre surprinderea mea, nu am întâlnit nici o ființă supranaturală. Nici urmă de leu, panteră sau vreo lupoaică. Am văzut oameni! Unii mi-au și zâmbit! Alții au trecut pe lângă mine cu dosare în brațe. Câțiva m-au privit curioși. Printr-un geam am văzut soarele. Aerul era la fel. Respiram… . Nimic din ceea ce îmi imaginasem nu exista în realitate. Spaima mi-a trecut și am început să relaționez cu cei din jurul meu. Am primit răspunsuri la întrebări, iar după un timp mi-am făcut prieteni. Prieteni care m-au ajutat să înțeleg că toți cei de aici formează o adevărată familie. Cu bune și rele! Însă această familie apreciază mai mult lucrurile pe care noi ceilalți le considerăm firești. Aici, armonia și speranța depind de rezultatele ultimei analize. Spitalul a devenit o extensie a vieții lor și, uneori, mai familiar decât ”acasă”. Noii mei prieteni, în timp ce luptă cu leucemia acută limfoblastică joacă fotbal și fac concursuri pentru a stabili cine aleargă mai repede. Se ceartă pe jucării, se împacă, râd, plâng și își fac temele. Dincolo de teamă și suferință, au găsit puterea de a fi fericiți și împăcați cu ei înșiși. Ne-am jucat împreună, am vorbit, apoi cineva mi-a amintit că sunt în vizită și că trebuie să plec. În programul prietenilor mei, din păcate, era stabilită o nouă serie de analize urmată de o așteptare a rezultatelor. Brusc, am fost nevoiți să ne luăm la revedere. Am schimbat numere de telefon, conturi de Facebook și am plecat. Pe aceeași ușă! Ea nu separă nimic. Lumea noastră, a tuturor, continuă și dincolo de ușă. Ignoranța mea a dat ușii o importanță mai mare decât cea pe care o are în mod normal. Unii dintre noi trec mai ușor decât alții dintr-o parte în alta, iar prietenii mei de acolo au nevoie de ajutor. Într-un fel sunt și prietenii voștri pentru că v-au lăsat să vedeți câteva momente grele din viața lor.

Stafie Elena   Nr. Cont : RO29RNCB0746126299550001-BCR

Vintilă Adelina Ionela   Nr. Cont : RO79BPOS75201813185RON01-BANCPOST

Brici Stela   Nr. Cont : RO25CECEC001946267808711

Un strop de culoare, fericire și speranță…

  Mulțumiri speciale domnului dr. Scurtu Cristian și întregii sale echipe.